- Revista ilustrata fondata in 1911
- nr. 11 / noiembrie 2008
GEOANA CONTRA STOLOJAN
Sah la rege de George Arion - click aici si primesti un exemplar cu autograf
O comunitate din Apuseni da lectii de tinerete fara batranete Vipassana
Creatorul de teatru Act
AURORA CORNU: "Literatura a fost singura femeie a lui Marin Preda, singura care nu l-a inselat"
Marius Tuca: "Traim intr-o lume golita de continut, dar plina de etichete"
SECTA AUM SI CURAJUL DE A LUPTA IMPOTRIVA STATULUI POLITIENESC 
Milionarii middle-class 
NATO - RUSIA: O imposibila iubire sau un mariaj din interes
Se clatina mitul Ayurveda?
Anca Turcasiu a ajuns in Paradis. Si, la Corbeanca, Paradisul e verde
Eric Frattini, expert in spionaj international, vine la Bucuresti 
LOVE AT FIRST SIGHT
Carte Humanitas
Oglinda cartilor 
The Harbour Muschi de vita la gratar cu plante aromatice si cu garnitura de jardiniera de legume navigheaza in marile gastronomiei internationale
Atac in biblioteca de George Arion
O comunitate din Apuseni da lectii de tinerete fara batranete Vipassana
Dosarul 1013 Vasile Ardelean Farcas este recunoscut ca un maestru intre cunoscatorii diverselor tehnici de meditatie din Romania. Unii spun ca-i ciudat, altii ca-i genial, unii ca-i de dincolo de realitate, altii ca-i in chiar centrul ei. Cei care au fost la Dumbrava de Sus, la vipassana, il caracterizeaza ca fiind un personaj "foarte special".
El, in schimb, nu se crede vreun guru, ci un capsunar sau un caprar, functie de ce treburi face in ziua respectiva: "Daa de la care poti invata, uneori, mai mult decat de la o mie de doctori, care sunt si ei bolnavi. Eu am fost paralizat, la sapte ani, si medicii nu m-au putut pune pe picioare. M-am vindecat singur, am mers in pestera de la Tebea si am meditat. Apoi asta am facut cam toata viata. Pe vremea lui Ceausescu m-au luat cu duba, chiar inainte sa ma insor, pentru propaganda anticomunista. M-au dus si la Elena, ea a zis sase ani.
De inchisoare, evident. Am dosarul 1013, cine vrea sa-l verifice. Eram mai multi, pe vremea aceea, ne tot luau, unii au plecat cu Pacepa, in tara am mai ramas doar vreo trei-patru".
Un bun prieten de-al meu, preocupat de tehnici de dezvoltare personala, m-a convocat intr-o zi la o sedinta de guvern, cum ii spunem noi. Adica o discutie pe o tema data. Cu niste cani mari de cafea, in fata, si cu o suferinta comuna, in spate. Aceea de a nu fi inteles ce-i cu noi pe lumea asta. Intalnirile de acest gen se lasa, de regula, cu hotarari importante pentru tara celor doi locuitori. Unul divorteaza, altul se duce, in sfarsit, la dentist, cineva isi cumpara o masina prin programul Rabla, altcineva nu mai iubeste pe nimeni, pentru ca acest sentiment, exersat de vreo cateva ori, l-a cam indobitocit.
Ma rog, tot felul de chestii, da' sa ne oprim la cele lumesti. De data asta, atipic intalnirilor noastre, ca, de obicei, exista o documentatie, omul mi-a trantit-o cam pe nepregatite: "Ma duc la un curs de vipassana. Ce zici?" Am reactionat tot atipic: "Du-te, draga, cum sa nu! Da' ce-i aia?" Ori nu prea stia nici el, ori nu prea intelegeam nici eu. Am dedus ca sunt unii, printr-un sat din Apuseni, intr-o comunitate numita Copiii soarelui, care te invata cum sa te eliberezi de energiile negative, prin meditat ie.
Cica zece zile nu vorbesti cu nimeni, nu comunici nici macar prin gesturi, doar stai, cat ii ziulica de lunga, si te analizezi pe tine, iti concentrezi toate simturile spre inauntrul tau. Zis si facut, el a mers la vipassana, apoi ne-am adunat pentru urmatoarea sedinta de guvern. Intre timp ma documentasem si eu, parea ceva interesant. Da' nici chiar asa! Cand mi-am revazut prietenul de-o viata, dupa doar zece zile de meditatie din aia, m-am dat trei pasi inapoi. Sincer, eram uimita si speriata, in acelasi timp. "Doamne, ce ti-au facut acolo?", a fost prima intrebare.
Mi-a raspuns printr-un zambet stalcit. De la atata nevorbit, avea gura usor intepenita. Nu stiam cum sa-l iau, era si nu era el, parca ma intalnisem cu un strain, pe care il stiam, totusi, de undeva. Slabise 15 kilograme, arata la vreo 30 de ani, desi poarta 47, avea o privire senina, mieroasa, el, care de obicei e trist si ingandurat. Lumina, pur si simplu, in jur, iti venea sa-l iei in brate si sa-l pui la rana. Schimbarea era atat de socanta incat m-am blocat si n-am mai zis nimic. In schimb, am gandit: "Ori asta s-a dilit, ori acolo chiar se intampla niste lucruri! Sau poate am luat-o eu pe aratura!" In vreo doua zile, proaspatul intors de la vipassana i-a bulversat pe toti prietenii nostri comuni.
Toti au vazut ceea ce vazusem eu. Nimeni nu a inteles ceea ce nu intelesesem nici eu. Asa ca hai in Apuseni, fratilor, sa vedem ce naiba se intampla acolo! Daca vrei sa mergi la cursurile de vipassana e foarte simplu. Intri pe site, trimiti un mail sau dai un telefon si treaba-i rezolvata. Daca vrei sa mergi ca ziarist, totul devine complicat, spre imposibil. Ardelean Farcas, Adi de la Brad, cum il stie lumea, li de rul comunitatii, imi spune, clar, ca nu-l intereseaza nici presa, nici publicitatea, nici faima. Si ca a hasait, la viata lui, multi ziaristi de pe-acolo: "Tu, daca vrei sa faci ceva, hai la cursuri, stai zece zile, vezi cum ii si dupa aia n-ai decat sa scrii. Mie nu-mi trebuie prestigiu, ci rosii si varza in gradina.
Noi nu tinem asta ascuns, da' trebuie sa vii aici, sa inveti. Nu asa, sa-ti spun eu unaalta, tu sa scrii in revista si sa iasa un talmes-balmes!" Acuma, ce sa zic, omul are dreptate, in principiu. Numai ca eu nu dispun niciodata de zece zile, plus doua, drumul dus-intors, pentru o documentare. Asa ca l-am mai sunat, am mai insistat, din una-n alta am aflat ca avem si amintiri comune. Ne-am mai vazut, candva, in copilarie. Ceea ce l-a mai inmuiat. Dar tot nu pot sa vin cand sunt cursurile de vipassana, ca atunci oamenii au alta treaba, nu sa stea la povesti cu mine. Si incarcatura energetica e alta, ca outsider nu i-as rezista. In fine, am cazut de acord ca se poate, intr-o vineri de toamna. Si-am luat drumul Apusenilor, spre Dumbrava de Sus, la vreo 20 de kilometri de orasul Brad, din judetul Hunedoara.
