Străinii au aflat, de curând, că în România există cele mai frumoase parcuri naturale din Europa. Vânătorii pasionați o  știau, deja, demult. Cum stăm cu fondurile de vânătoare, ce și cât putem vâna, este turismul cinegetic în floare? Citeste continuarea

Stau  între  două  păduri. În  spatele  unui „stand“. Un semicerc împletit din  nuiele. Nu  am  voie  să  mă  mișc. De  vreo  40  de minute. Citeste continuarea

Nea Ion e de-o seamă cu „Flacăra”. S-au şi întâlnit, cumva, mai în tinereţe. Când avea abonament la toate  ziarele şi revistele vremii. Acum, cu 100 de ani în spinare, nu mai citeşte  nimic. Şi  vorbeşte  din  ce  în  ce  mai puţin. De-abia se mai mişcă prin curte, sprijinit  în cârje.  Se  vede,  de  la  o  poştă, că  a  obosit. „Adevărul e că m-am plictisit de atâta  viaţă“, îmi   şopteşte,   zâmbind,  oarecum   vinovat. Citeste continuarea

Aleargă de la o arhivă la alta. Între biblioteci şi primării, de vreo câteva luni de zile. Documentarea merge greu, ca mai toate la noi. Prof. dr. Magda Stavinschi, unul dintre urmaşii lui Constantin Banu, pregăteşte o monografie despre fondatorul revistei noastre. Şi, evident, despre „Flacăra“. După 100 de ani! Citeste continuarea

Rugină. Multă rugină. Pe bărci, macarale, nave, poduri, clădiri. Într-un anume fel, chiar şi în oameni. Când îşi plâng oraşul şi viata de altădată. Asta a fost prima mea impresie despre Sulina. Si chiar dacă mi-am dorit să nu conteze, conform zicalei, a rămas de bază. Răstignită între Dunăre şi Marea Neagră, în vremuri şi mai negre, una dintre porţile României e ruginită şi stă să cadă. Citeste continuarea

Nutriţioniştii susţin ca arşiţa verii e mult mai uşor de suportat daca ne hrănim corespunzător. O ali­mentaţie uşoară, care să nu oblige organismul la eforturi mari de digestie. Şi foarte hidratantă, spre a suplini pierderile de minerale, prin transpiraţie. Altfel spus, multe legume, fructe, lactate degresate. Peşte şi piept de pui sau curcan, preferabil la grătar. Combinate între ele, după gust şi imaginaţie, ali­mentele amintite pot crea un adevărat regal culinar. Citeste continuarea

Pe internet se vinde şi se cumpără orice. Uneori, parcă prea orice. De la „Furadan”-ul care a ucis-o pe Mădălina Manole, până la… asasini profesionişti.

Daniel este primul şi, sperăm, ultimul caz de acest fel din România. Dar în „Deep Web” există câteva site-uri unde se postează cereri sau oferte de muncă în acest „domeniu”. Citeste continuarea

Nu ştiu cum se face că, deşi n-avea inter­net, s-a conectat, cumva, cu mai toată lumea. Zeci de generaţii îl descoperă ca fiind de-al lor, când e vorba de esenţa fiinţei umane, de vreo câteva sute de ani. Aşa că, scuzaţi, eu aş da-o tot în Shakespeare. A fi sau a nu fi on-line, aceasta-i întrebarea! Citeste continuarea

Consider „ieşirea” preşedintelui Băsescu, provocată de o întrebare a domnului Cristoiu, ca aberantă şi nedemnă de un preşedinte al Republicii. În aprecierea unor grave momente din trecutul ţării al cărei preşedinte te afli pe moment, n-ai voie să vorbeşti după simpatii sau anti­patii. Trebuie să judeci faptele şi evenimentele cu responsabilitatea rangului pe care-l ocupi: a afirma că abdicarea regelui Mihai în decembrie 1947 a fost un act de trădare e curată aberaţie. Tancurile sovietice înconjurau reşedinţa regelui şi Petru Groza, devenit instrumen­tul imbecil al poruncilor lui Stalin, ameninţa pe suveran că vor fi împuşcaţi tinerii susţinători ai lui care erau arestaţi. În asemenea postură, nu există altă ieşire, reprezentanţii Statelor Unite şi Marii Britanii fiind total neputincioşi în a-l susţine. Altă soluţie nu era şi regele îşi rezer­va dreptul să denunţe public, odată ajuns în Occident, violenţa ce i se făcuse, recuzând ast­fel abdicarea ce i se smulsese. Citeste continuarea

Mă aflu în biroul de lucru al Regelui. O încăpere nu foarte mare, dominată de două drapele: al României şi al Uniunii Europene. La prima vedere, nimic special: un birou, un şemineu, icoane, cărţi. Multă literatură română: Eminescu, Blaga, Nichita… În această încăpere, însă, chiar s-a scris istorie. Aici a fost semnat, sub presiune şi şantaj, actul abdicării. „Uitaţi, faimoasa uşă trântită de Vîşinski, de a crăpat zidul!”, îmi explică Majestatea Sa Mihai I al României. „Era furios pe mine, a bătut şi cu pumnul în masă. Eu am zis că o să facem lucrurile aşa cum s-a stabilit la lalta. El mi-a răspuns: «Eu sunt lalta aici!»” Citeste continuarea